la liber

foarte scurt si clar inventez o noua zi. aceasta zi are dimensiunile sale - dimineata, ce mai urmeaza apoi, dialoguri, zambete, "vreau-uri" duse departe si adanc in fapte si uite asa se rostogoleste totul fara sa mai tinem cont ca sunt ore, fara sa mai numeri articolele de pe lista virtuala pentru "ce am azi de facut".
responsabili cu noi insine ramanem, ALTFEL...dar ramanem. ca doar nu stam izolati fiecare pe "insula" sa si ne tipam independenta.
doar ca atunci cand iti reprimi libertatea incepe frantura de nemultumire. cred...si are asa o mare indeletnicire sa se intareasca si sa creasca ca la un moment dat te cuprinde si deodata iti dai seama ca te transformi. In altcineva sau altceva. Ce nu vrei sa fii.
suntem atat de destepti - clar doar suntem romani sau convietuim in tara asta - incat eu indraznesc sa spun impertinent chiar ca ne putem aduce libertatea mult mai aproape. Si odata cu asta si se vede si se intelege mai bine de ce se agita totul in interiorul minti noastre. Si da...ne miram ca uite...are sens sa fac asa si asa.
atunci...fara notite sau biletele de "nu-ma-uita".
cum e la liber atunci nu mai selectez nimic si ma dedau la constiinta oferindu-i o cunoastere mai profunda a restului din mine. pentru cei cu imaginatia mai "zemoasa" sa va ganditi ca va transformati in ceva "amestecabil" si apoi cineva, cumva va gusta si poate va consuma cu pofta din voi.
nu este nimic rau sa devii ingredientul care da pofta (si de viata) pentru cei infometati de libertate...

ALTFEL spus...
Umpic si azi

Repede inainte

Tipic romanesc - dar de data aceasta benefic - imi asum si eu o bucatica de sustinere la revenirea inceputului de vara. Stiu ca poate parea o aroganta, dar nu pot sa ma abtin. De cate ori nu ati inceput sau terminat ziua cu o multumire de sine, cand ceva din jurul vostru a iesit asa cum ati dorit...
Acum despre titlul acestei scurte "prezentari" pentru azi. Pe mine unul m-a cuprins o viteza pe care vreau sa o imprim lucrurilor bune din viata si asa poate ca prin amestecarea cu restul "nedoritelor" sa am gustul acela de bun si bine. Macar umpic cate umpic, dar cate satisfactie se cladeste pe parcurs - chiar si asa in viteza - este usor de imaginat si intens dorita. Din nou nu adaug modestie dorintelor mele - mai ales ca la ploaia de stele de azi noapte poate am atins si eu cate un colt de stea...
Poetic din nou, dar sunt roman si ma "pricep" si la vorbe. As indrazni in plus sa recomand viteza in viata tuturor. Si chiar daca se intampla sa "scape" cate ceva bun pe drum as zice ca drumul e lung si are atat de multe "nu stiu ce-uri" si sclipiri incat nu va fi loc de regrete ca....ne grabim.

Pentru introspectie si pentru decizii o atingere de viteza iar este benefica. Incremenirea gandurilor genereaza obisnuinta si obisnuinta este dusmanul declarat si recunoscut al evolutiei. Trairile - desi imateriale - sunt riscuri pe care ni le asumam sau nu. Cand imprimam viteza si le dam frau liber pragmatic spus ar fi un risc..."reputational" al nostru, al fiecaruia. Dar cand ne judeca cineva pentru acest lucru sau emite o parere vom avea un argument - daca ne pasa sa ripostam - si acel argument este simplu si direct: nu vreau sa uit ca traiesc, vreau sa-mi tin sufletul viu si stiu cine sunt. Sunt 3(trei) lucruri simple - nu intamplator m-am oprit la aceasta cifra - si asemeni unui "mecanism" atat de original din a-3-a- viteza ne lansam in depasire....

Altfel spus ca de obicei...