De ce continuam?

Am observat ca mi-am facut involuntar un "obicei" sa introduc lunar scrieri pe acest blog. Nu mi-am calculat deloc aceasta periodicitate...se intampla...si cu asta raspund indirect la intrebarea de azi: pentru ca simt. Cel putin din acest motiv.
Revenind la ce inconjoara viata de zi cu zi eu am observat ca lumea este realmente naucita de ce se intampla. Ce se intampla fiecaruia in parte, ce se intampla relatiei pe care o ai cu tine insuti, cu persoana pe care o doresti, cu actiunile pe care tu le consideri normale si care le faci mai mult sau mai putin voluntar.
Instabilitatea si dorinta de a trece repede peste. Peste ceva care deranjeaza, ceva care este nedrept si te minimalizeaza sau dimpotriva te ridica mai sus decat meriti...asta daca ai simtul ridicolului.

Sunt situatii actuale in care oricat de mult vrei sa pastrezi o linie de conduita te lovesti de cate un obstacol deloc inventat. Fie ca este o fapta proprie, fie ca este o actiune a vreunui inconstient sau inconstienta, fie ca pur si simplu vezi cum majoritatea oamenilor - prieteni chiar - se demoralizeaza si ce este mai grav clacheaza.

Cred ca nu este tipic romanesc, dar este specific - din pacate - pentru noi sa abandonam. Si ma refer la dorinte si actiuni care intr-adevar se frang in hatisul unor legi, reguli, declaratii si decizii aberante ale unor "conducatori" de drumuri...sau ce este mai trist a celor pe care i-a avut alaturi de tine pana nu demult.
Stiu si pot sa spun cu toata raspunderea ca e greu sa accepti o infrangere. Dar parca este mai greu sa accepti defilarea ostentativa a inconstientei si falsei inteligente. Bunaoara un prieten a "ridicat" la vedere un blog in care se desface, mai mult sau mai putin subiectiv, cate masinarii si vehicule "de promovare" exista si intr-un domeniu unde imaginatia si talentul trebuie sa fie primele..despre publicitate vorbeste acel blog, cu zvonuri si asa mai departe.

Si atunci daca nici aceste elemente proprii fiecaruie nu mai inseamna nimic fara o fise de hartie - denumire "plastica" a banilor - e firesc sa inchizi si sa renunti?
La fel ....daca este un hatis special creat de oamenii ca noi, mai rebeli as spune eu, care deodata au devenit ALTCINEVA dintr-un interes personal si poate de moment...ce facem? Renuntam la a mai privi in acea parte si punem lana pe doua andrele ca sa scoatem o jacheta draguta si inutila - eventual cu inscriptionari personale?

Nu sunt retoric si nici confuz, doar extrem de convins ca daca ne departam unii de altii, inventand grupuri si conjuncturi noi doar pentru a "testa" viata si ne departam de ceea ce de fapt ne face bine cu siguranta nu o sa simtim ca am renuntat...Va fi o stare de victorie si de succes, dar aplauzele si uralele ADEVARATE vor fi benzi de magnetofon puse pe slow motion si vocile de "sustinere" la un moment dat se vor schimonosi...si chiar si atunci cei care te cunosc ca nu renunti si ca vrei sa continui...te vor intelege. Asta este tipic romanesc si nu este o rusine sa spunem fiecare ca in toate perindarea aceasta - viata de pana acum denumita ea - suntem mandri ca reusim asta.

Eu sunt. Si am spus asta...mai pe lung sau nu.