In felul fiecaruia

Spune ce senzatie ai atunci cand realizezi ca tot ce incerci si faci zi de zi se aseaza cumva la locul dorit, dar exista atat de mult de facut in continuare...
Eu am un raspuns pentru propria intrebare: daca dam la o parte "tipicul" romanesc de "ma las ca oricum nu are rosT" atunci clar simti ca merita.
Merita pentru ca uite de exemplu azi am petrecut ore intregi intr-un parc devenit oarecum slogan sau fitza: Parcul Herastrau.
Am vazut oameni care se tineau de mana, oameni trecuti de 50 de ani care isi alegeau aleile pe care sa se plimbe si sa se bucure de soare, oameni care erau cinici si alegeau sa mai arunce un pumn de floricele sau seminte prin zapada, oameni care se bucurau ca si intalnesc prietenii.
Nu toti, dar poate ca destui nu au avut o dmineata asa cum au dorit-o aseara, cand au pus capul in perna si au adormit. Si totusi au mers mai departe cu inca o zi.
Nu este vorba de poezie si patetism in descrierea pe care o fac. Pur si simplu nu sunt de acord cu oamenii care "se lasa" si renunta. Stiu ca nu primim in tara asta cele mai bune invataturi, nici cele mai bune exemple de onestitate si profesionalism, dar asta nu inseamna ca nu exista si ca traim intr-o cutie de carto bine lipita.
Stiu - si toata lumea stie - oameni cu care si alaturi de care poti si chiar mergi cu incredere. Mai multa incredere in tine la inceput si pe urma incepi sa imparti si sa primesti.

Am obosit sa citesc si sa vad manifeste de buna purtare si de indemn la lupta vesnica impotriva...Impotriva cui? De ce neaparat lupta cand exista nenumarat metode simple si pasnice sa "cuceresti".

Romania este o tara ALTFEL si voi spune si arata asta oricui vrea sa ne ridiculizeze rin articole de bufoni, de necinste si de compatimire. Sunt oameni de PR si de Marketing in tara asta care zi de zi mai aseaza cate o piese simpla in noi, pentru noi si da, fara sa fie egoism si pentru ei.
Am vazut de curand un film - The September issue - cu o descriere a unei reviste celebre (VOGUE) si a unei persoane care "tine" viata acestei reviste (Anna) si mi-am dat seama ca desi este o persoana care ridica si coboara bagheta, in jurul acesteia, impotriva ei uneori sunt oameni...Oameni care alunecau, cadeau, spuneau si in cele din urma IMPREUNA tineau din nou la un nivel de invidiat pentru unii o revista si conceptul ei...desi piata e umeda si da pe afara de atat fashion, poze, moda si uite asa.
De ce aceasta paralela? Pentru ca desi sunt multe situatii, multi oameni in stari, momente poate similare noua, daca punem IMPREUNA mana sa facem, lucrurile devin atat de simple si reusim sa avem lacrimi de bucurie ca am reusit.
Si inchei confirmand printr-un exemplu de curand - micuta Eva Maria merge mai departe si asta pentru ca IMPREUNA noi aici, in tara asta am pus tot ce aveam a pricepere si posibilitati - fiecare cu ce a considerat ca este cel mai bun - si cea mica, Eva Maria va creste....

Eu va multumesc ca existati!